M-a lovit talentul.

ştiu să sufăr, mă.

Frunze ruginii si uscate. Frunze moarte cat vezi cu ochii. Pasi lenesi si greoi le lipesc de pamant. Covorul de omat galben-aramiu al parcului ne fura privirea. Gandul fuge aiurea, parka in cautarea unui sprijin in fata irealului. Muzica nu ma mai ajuta, culorile sunt toul. Este liniste, liniste de iarna. Un anotimp nostalgic si totodata fericit, odata cu sosirea sarbatorilor, a vacantei. Iubirile vin, se duc intr-un dans fantastic. Nu le mai poate opri nimeni. Nu mai are niciun rost. Traim un dor aparte, melancolic ce ne apasa, ne sufoca. Pasii mei urmeaza mechanic aleea parcului din ce in ce mai greu, mai incet. Gandurile anului trecut ma invadeaza. Imi amintesc cu nostalgie ca soseste Craciunul. Ma cufund in timp adanc, uitand de toti oamenii de pe Pamant, de toata muzica si animalele din parc. Sperantele unui fericit Craciun, presarate cu bucurii si necazuri, pe cele din urma incercand sa le dau uitarii.
Ma afund intr-o actiune banala, parca desprinsa din filmele mute. Eu sunt personajul principal, toti ochii sunt asupra mea. Deodata se apropie de mine personaje neimportante iar in momentul urmator raman doar eu si gandurile mele.

Sting. Sting Lumina.
Sting e minunat.
dar eu tot o să sting lumina.

vă iubesc.