Trăim în România, normal.

Nene. cum e posibil ca, într-o ţară cum e România - avem dreptul şi mândria să ne numim europeni civilizaţi, membri ai U.E. - o ţară aşa insignifiantă pe hartă, dar cu anumiţi oameni minunaţi, cu tradiţii şi locuri interesante, să existe ţiganii aceia care te bat, te omoară, îţi fură mâncarea? Nu sunt rasistă, doamne fereşte, orice rasă are defectele ei şi uscăturile ei, dar noi - noi, românii - de ce stăm cu mâinile în sân când vedem bătrâni agresaţi pe stradă de o gloată de ţigani?

Se întâmpla ieri. Veneam cu mama de la biserică, fuseserăm să împărţim pentru Sâmbăta Morţilor. În faţa noastră, la vreo 50 de metri - o bătrână care abia mergea ţipa disperată la nişte rromni - că de, au curajul să ne impună să îi strigăm aşa.
Pe moment nu ştiam ce se întâmplă. Dar, deodată, m-am trezit la realitate. Gloata îi furase o sacoşă în care, probabil, se afla împărţeală - ce mai primise şi ea de la oameni. Nesimţiţii i-au luat sacoşa fără nicio durere în cur, şi au pus-o şmecheri în portbagajul unei maşini scumpe. În portbagaj - ce să vezi? Sacoşe pline cu mâncare. 5 sacoşe foarte mari, pline cu mâncare.

Şi acum vin eu, un pui de om, şi te întreb pe tine - cum se poate ca într-o ţară democrată, fost comunistă, să existe astfel de oameni? De ce în 2010, când ţiganii au ditamai castelele la marginea Bucureştiului, totuşi aceştia fură? De ce? Lămuriţi-mă şi pe mine.

M-am întors (din păcate pentru tine).

M-am întors, în sfârşit, din mini vacanţa mea cu... părinţii.
Ce poate fi mai "frumos" decât o vacanţă cu părinţii la Predeal? Foaarte frumos...
Chestia e că. M-am întors mai obosită decât am plecat. E şi normal. Abia dacă am avut timp de respirat. Tot timpul pe cărări de munte, oboseală, chestii.... eh, nici nu mă bucur aşa tare că am revenit în Bucu' meu prăfuit.
Vă pupăcesc maxim.
cică.
doar vă zic pa.
pa.