...un prieten adevărat. Simt nevoia să o spun. Urăsc prietenii falşi. Nu am nevoie de ei, am o grămadă. Dacă aş primi câte un bănuţ pentru fiecare prieten fals, cred că aş deveni bogată.
Prea multe sunt prietenele care spun "vaai,cât de bună prietenă eşti" ca mai apoi să ştiu că ele o spun doar pentru interese personale.
De aceea prefer să nu am legături cu persoanele de prin Bucureşti, unde sunt 70% numai piţipoance şi cocalari. Pentru că ştiu cât de false sunt unele persoane şi pentru că ştiu cât de mult doare cât afli că cineva te-a folosit. În privinţa asta, am un al şaselea simţ foarte dezvoltat.
În schimb, am prietene adevărate răspândite în colţurile ţărişoarei, cum ar fi: Turda, Botoşani, Călăraşi, Brăila, ş.a.m.d.
Pe de altă parte, sunt prietenă foarte bună cu... băieţii. Da, pentru că avem multe în comun (mai puţin fotbalul şi chestii de-astea mai masculine), cum ar fi: muzica (şi eu, şi gaşca mea veselă iubim rock-ul şi în special metal-ul), ne place să râdem şi ne distrăm unii pe seama altora. Cred că sunt prietenă cu cel puţin 6 băieţi de la mine din clasă.
Şi prefer să rămân aşa. Nu mă voi schimba niciodată ca să fiu plăcută de nişte fiinţe false.
4 comentarii:
Multumesc.
Te iubesc.
>:D<
Şi eu te iubesc, căpşună.
şi presupun că se cunosc şi celelalte de care am menţionat (nu de alta, dar AIA de prin Botoşani m-a rugat să nu îi zic numele=)))
cum ti-am spus si pe YM:
o da sorooo!
:))
multumesc.
:*
Nu contează distanţa.N-ai cum să laşi baltă o prietenie aşa frumoasă doar pentru nişte amărâţi de kilometri.
Eşti mirobolantă,Clau dragă.
Trimiteți un comentariu