Trăim în România, normal.

Nene. cum e posibil ca, într-o ţară cum e România - avem dreptul şi mândria să ne numim europeni civilizaţi, membri ai U.E. - o ţară aşa insignifiantă pe hartă, dar cu anumiţi oameni minunaţi, cu tradiţii şi locuri interesante, să existe ţiganii aceia care te bat, te omoară, îţi fură mâncarea? Nu sunt rasistă, doamne fereşte, orice rasă are defectele ei şi uscăturile ei, dar noi - noi, românii - de ce stăm cu mâinile în sân când vedem bătrâni agresaţi pe stradă de o gloată de ţigani?

Se întâmpla ieri. Veneam cu mama de la biserică, fuseserăm să împărţim pentru Sâmbăta Morţilor. În faţa noastră, la vreo 50 de metri - o bătrână care abia mergea ţipa disperată la nişte rromni - că de, au curajul să ne impună să îi strigăm aşa.
Pe moment nu ştiam ce se întâmplă. Dar, deodată, m-am trezit la realitate. Gloata îi furase o sacoşă în care, probabil, se afla împărţeală - ce mai primise şi ea de la oameni. Nesimţiţii i-au luat sacoşa fără nicio durere în cur, şi au pus-o şmecheri în portbagajul unei maşini scumpe. În portbagaj - ce să vezi? Sacoşe pline cu mâncare. 5 sacoşe foarte mari, pline cu mâncare.

Şi acum vin eu, un pui de om, şi te întreb pe tine - cum se poate ca într-o ţară democrată, fost comunistă, să existe astfel de oameni? De ce în 2010, când ţiganii au ditamai castelele la marginea Bucureştiului, totuşi aceştia fură? De ce? Lămuriţi-mă şi pe mine.

M-am întors (din păcate pentru tine).

M-am întors, în sfârşit, din mini vacanţa mea cu... părinţii.
Ce poate fi mai "frumos" decât o vacanţă cu părinţii la Predeal? Foaarte frumos...
Chestia e că. M-am întors mai obosită decât am plecat. E şi normal. Abia dacă am avut timp de respirat. Tot timpul pe cărări de munte, oboseală, chestii.... eh, nici nu mă bucur aşa tare că am revenit în Bucu' meu prăfuit.
Vă pupăcesc maxim.
cică.
doar vă zic pa.
pa.

M-a lovit talentul.

ştiu să sufăr, mă.

Frunze ruginii si uscate. Frunze moarte cat vezi cu ochii. Pasi lenesi si greoi le lipesc de pamant. Covorul de omat galben-aramiu al parcului ne fura privirea. Gandul fuge aiurea, parka in cautarea unui sprijin in fata irealului. Muzica nu ma mai ajuta, culorile sunt toul. Este liniste, liniste de iarna. Un anotimp nostalgic si totodata fericit, odata cu sosirea sarbatorilor, a vacantei. Iubirile vin, se duc intr-un dans fantastic. Nu le mai poate opri nimeni. Nu mai are niciun rost. Traim un dor aparte, melancolic ce ne apasa, ne sufoca. Pasii mei urmeaza mechanic aleea parcului din ce in ce mai greu, mai incet. Gandurile anului trecut ma invadeaza. Imi amintesc cu nostalgie ca soseste Craciunul. Ma cufund in timp adanc, uitand de toti oamenii de pe Pamant, de toata muzica si animalele din parc. Sperantele unui fericit Craciun, presarate cu bucurii si necazuri, pe cele din urma incercand sa le dau uitarii.
Ma afund intr-o actiune banala, parca desprinsa din filmele mute. Eu sunt personajul principal, toti ochii sunt asupra mea. Deodata se apropie de mine personaje neimportante iar in momentul urmator raman doar eu si gandurile mele.

Sting. Sting Lumina.
Sting e minunat.
dar eu tot o să sting lumina.

vă iubesc.

Prima mea campanie. Hai, ofticaţi-vă.

Preţuieşte-mi viaţa! O campanie realizată împotriva ălora care iubesc spam-ul.
Dacă tot vă treziţi ca rahatul în pempărs, încercaţi să evitaţi blog-ul meu dacă sunteţi: manelist/ă, cocalar/ă, piţiponc/piţipoancă sau orice are legătură cu o viaţă de căcat precum cei menţionaţi anterior. Nu comentaţi doar ca să vă credeţi intelectuali.

Dacă sunteţi de acord şi susţineţi campania, vizitaţi blog-ul meu în zilele ce urmează pentru a face rost de sigla campaniei.

De ce să mă susţii? Pentru că ţara e plină de prea mult rahat şi deja începe să miroasă urât. Ajută-mă să curăţ un colţ din lumea virtuală, un colţ restricţionat pentru toţi cei care cred că viaţa se rezumă la sex, bani, faimă şi gagici. Îţi convine o ţară maro?

Mai multe informaţii în zilele care urmează.
EDIT:

<a href="http://viziune-banala.blogspot.com/" target="_blank"><img border="0" alt="Pretuieste-mi viata!" src="http://i46.tinypic.com/8zfx1x.png" /></a>

Gugăl şi viaţa pă net (1)

Am dat în seara asta, după o muncă grea, de cuvintele cele mai căutate (folosind Google). Iată ce a ieşit:

BCR - e normal să scoţi / să bagi bani în bancă. Dar nene, e crizăă!
colinde de crăciun - ioooi, a început lumea să cânte colinde? acum? în ianuarie? mişto. eu nu deschid uşa. voi ce o să faceţi?
dansez pentru tine - varianta elegantă pentru "mă bâţâi pentru rating". foarte inteligent, unii oameni vor să fie la curent cu Fane Bănicuţă Ex-Junior.
poziţii de făcut dragoste - hai, că-i bine. Cel puţin nu a scris "poziţii sex". Bieţii oameni, unii chiar n-au inspiraţie? Viaţa îi greu.
servere cs - cred că într-o zi o să mă mut într-un loc unde nu există CS. unii nu ştiu să îşi trăiască viaţa.
radio manele - băăăă, dacă vreţi să ascultaţi manele, mutaţi-vă într-un alt univers, departe de urechile mele. vă roog ;;)
statusuri mijto - hai, mha, qm aja? ke, u nai imajinhatzie? rahat.
piticul porno - piticul porno, baba porno, eleva porno, manelista porno şi şoseta urâtă porno. şi să nu uităm de banana porno.

promit să revin în curâââând, uamenii mei.

Debussy

Debussy - se rezumă la tot ce înseamnă fineţe, eleganţă, clasic, dragoste, rafinament. O reţetă bună de urmat în muzica clasică, un exemplu pentru cei mai prăpădiţi cântăreţi de la noi care se autointitulează "vedete" alias "VIP-uri".
Spre ruşinea mea, am descoperit această muzică acum foarte puţin timp, prin intermediul super-aşteptatului film Twilight, unde apare la un moment dat o bucată din Clair de Lune, de Debussy.
Sunt curioasă, sunt nu ştiu cum, dar da, m-am băgat să caut pă net, pă Gugăl "Debussy". Mă bag pă Iutub şi încep şi ascult.
Mda, acum e momentul adevărului. Ascult Debussy numai ca să mă relaxez, să uit puţin de tot ce mă înconjoară.
Cel mai mult îmi place această melodie:




Oo,da, şi superba Clair de Lune, dar pe aia o puteţi căuta şi singuri.
Sper.
Cred.
Eeh, mă rog. Cred că o să mai scriu post-uri de genul.

Zâmbesc şi plâng.

faptul că iubesc un tip minunat, dar care are pe cineva.

faptul că am nişte prietene unice, dar ne desparte o cale lungă.

faptul că trăiesc şi azi, dar nu ştiu ce se va întâmpla mâine.

faptul că l-am descoperit pe Debussy, dar l-am descoperit doar prin intermediul unui film.

faptul că am o familie bună, dar care nu ţine cont de părerea mea de obicei.

faptul că anul ăsta vin în ţara asta trupe minunate, dar nu voi putea să ajung la toate concertele.

faptul că e un an nou, dar viaţa mea e la fel de nasoală.

faptul că ştiu să înjur, dar nu îmi foloseşte la nimic bun.

faptul că îl iubesc pe Edward Cullen, dar acesta nici măcar nu există.

faptul că îl ador pe Bob, dar care e doar o broască verde şi puturoasă.

faptul că învăţ şi iau note bune, dar nu am timp pentru mine şi prietenii mei.

faptul că mă străduiesc să fac totul bine, dar îmi sunt interzise anumite lucruri.

faptul că ajut pe toată lumea, dar nu mă ajut pe mine.

faptul că am în jurul meu atâţia oameni, dar majoritatea sunt falşi.

faptul că iubesc zăpada, dar aceasta durează foarte puţin.

faptul că mă încred repede în oameni, dar aceştia mă trădează imediat.

faptul că Youtube există, dar nu găsesc tot ce am nevoie pe el.

faptul că sunt un copil, dar cresc prea repede şi nu mă pot bucura de libertate.

faptul că natura e atât de frumoasă, dar eu nu pot să o savurez atât cât mi-aş dori.

faptul că am o mamă bună, dar care nu mă înţelege înde-ajuns.
faptul că iubesc japonezii, dar e prea departe ţara ca să o vizitez în curând.

faptul că merg la munte, dar merg la Predeal.

faptul că ascult muzică buni, dar muzicienii pe care îi ador sunt morţi (nu toţi.)

faptul că trăiesc într-o ţară frumoasă, dar care e ocupată de prea mulţi proşti.

faptul că am blog, dar nu îl vizitează prea mulţi.

faptul că ştiu să zâmbesc, dar nu mă ajută la nimic atunci când plâng.